O idee pentru vecinii manelisti

Asta trebuiesa v-o povestesc. Inainte sa ma lege. Pentru ca am comis-o.In principiu, nu-mi e frica.Pentru ca vecinul n-are adresa blogului meu. Si nici nucred ca cititul e punctul lui forte. Dar s-ar putea sa aibaamprentele mele.
Am facut ieri seara, sambata fiind, sedinta cu baietii dinbloc. La o bere, un Rammstein si un rummy la mine acasa.Si s-a decis, in unanimitate, ca a venit vremea sa luamatitudine impotriva acestui momarlan de vecin care ne polueazafonic vietile, si asa prea scurte.
Dupa cateva beri am ajuns la o solutie.
Dupa alte cateva beri, ne-am razgandit.
Si tot asa pana cand am gasit solutia perfecta: vecinultrebuie izolat. Dar nu oricum. Trebuie inchis.

Am facut lista de materiale necesare. Materialele erauin boxa lu` tipu` de la 5. Am coborat la subsol.Am luat materialele.
Era vreo 2 ceasul. Noaptea. Am uitat sa va spun ce materialeerau… Erau vreo 50 de caramizi, adezivul necesar sio cutie de var. Presupun ca v-ati prins deja ce s-a intamplatmai departe…
Daca nu, sa va explic.
In cea mai mare liniste, si cu acordul (si ajutorul) altorvecini, i-am zidit momarletelui usa de la intrare. Da`zidita calumea. Nu am facut treaba de mantuiala.
Si, dupa ce am zidit-o, am si dat-o cu var, astfel incat,la 8 dimineata, care trecea pe palier, ramanea surprinsca, din trei usi pe etaj, au ramas doar doua.
Presupun ca v-ati dat seama ca n-am dormit pana nu s-atrezit manelistul, ca trebuia sa vedem reactia.
Pe la 9, se trezeste taranul. Stim asta pentru ca am auzitvocea lu` Gutza Putza de Maimutza. Ca fulgerul am coboratjos, si am luat cateva beri la cutie (pentru ca bereala cutie e mai practica, si se raceste mai usor), si ne-amprins locuri pe palier, sa auzim macar reactia tartanului.

S-a facut 10:30. Deja doua doze de fiecare erau gata.Coboram, si mai luam o serie.
11:12. Se aude o cheie in usa . Incepe distractia. Seinvarte cheia. O data. De doua ori. Se aude lantul.Si yala. O data.De doua ori. Clanta.

Din momentul asta, nu cred ca puteti nici macar sa vaimaginati cam cat de tare se putea rade. Am febramusculara. Poatede la carat si zidit, dar ma indoiesc. Nu am mai rasin halul ala de ani de zile.
Se aud injuraturi. Care acopera rasul nostru. Bufnituri,dumnezei, pumni, picioare, rasete, mame, morti. “Undemortii mamii lui e ciocanul ala?” se aude de dupa usa, semn ca trebuie sa spargem gasca.
Tipu` de la 5, constructor de meserie, ne linisteste,spunand ca are incredere in lucrarea facuta, si “n-o da josun laba trista ca asta din doua ciocane”.

L-am crezut. A avut dreptate.
A spart taranul pana la 12 si un sfert. Cruci, dumnezei,tot tacamul.
Noi deja eram plecati, ascultam de la mine din casa,chicotind. Nu se mai aud zgomote, semn ca a terminat.
Se aud pasi pe scari.
O bataie violenta in usa mea.
Imediat arunc tricoul de pe mine, pantalonii scurti,raman in boxeri si ma ciufulesc. Imi iau fata deabia trezitdin somn, si deschid usa . Nu inteleg ce spune.Il calmez cuun simplu “Poftim? Mai spuneti odata, ca n-am inteles…”,si incep sa inteleg.

Ca se duce la politie, si ma reclama, si face scandal,si-mi iau amenda, si ma da afara din bloc (caparca-i blocu` construitpe tarlaua lu` ta`su`…) si o sa vad eu…
La care, brusc ma trezesc si-i spun:”Adica, cum mainesimtitule? Tu spargi pereti de o ora, duminica la 12,si nu ma lasi sa dorm, si tot tu te duci la politie sa faciscandal? Du`te la politie, da` mai intai du`te`n #OOPS#mea!”.
Si inchid usa . Liniste.
M-am uitat pe vizor, pentru ca am crezut ca afacut infarct. Nu. Nu murise.
In schimb a stat perplex vreo 3 minute in fatausii mele.
Dupa care a plecat. Cred ca la politie.
Acum il asteapta altceva…

de Bogdan